Transformări majore în perioada 2026-2050 (5)

 

România (1)

Din păcate, România va continua pe tendința actuală cel puțin în perioada 2026-2030. Situația economico-financiară a țării pentru acest interval va fi marcată de un pesimism destul de pronunțat, fapt confirmat și de instituțiile economice și financiare internaționale. Prognozele indică o economie fragilă, cu o creștere economică palidă – 0,3%-0,7% în acest an și în jur de 2,5% în 2027, dar puternic afectată de inflație, de un deficit bugetar masiv și de necesitatea unor măsuri fiscale drastice pentru a evita colapsul. Există chiar riscul unor sancțiuni dure din partea UE (înghețarea fondurilor europene).

Anul acesta este extrem de dur pentru economia globală, dar cu atât mai mult pentru România. 2026 este anul scadențelor pentru țara noastră, când trebuie să plătim aproximativ 40 de miliarde de euro (circa 28 de miliarde de euro rambursări și peste 12 miliarde de euro dobânzi). La acestea se mai adaugă și deficitul (13-15 miliarde de euro), deci suma totală va fi în jur de 55 de miliarde de euro. Este o presiune financiară uriașă pentru o economie ca a noastră, iar cum acești bani nu există, se va apela din nou la împrumuturi...

Un lucru este aproape sigur: țara noastră nu va da faliment, pentru că UE nu va permite așa ceva unei țări membre care se află la granița unui război de anvergura celui de lângă noi. Cum riscul ar fi prea mare, ne vor ajuta dacă nu vom găsi surse de refinanțare a datoriilor, dar în condiții de austeritate draconice (ca în cazul Greciei).

Prin urmare, am căutat să „văd” dincolo de cauzele materiale (3D) de ce s-a ajuns în această situație. Fără îndoială, am simțit că prima forță cauzală este cea internă – asta mi-e cât se poate de clar. Aici putem include nu doar promisiunile/pomeniile preelectorale, corupția, hoția dusă la un nivel înalt și sofisticat, calitatea îndoielnică a multor oameni aflați la diferite grade ale puterii, economia subterană, TVA-ul necolectat – și cred că ar mai fi de spus. Dar ceea ce m-a uimit cel mai mult a fost factorul cauzal extern. Mă așteptam ca forța cauzală principală să vină dinspre vest, pentru că suntem membru UE și exportăm peste 70% pe piața comună, iar legăturile sunt majore și complexe, dar uimirea mea a fost când am simțit sudul chiar mai puternic decât vestul, cel puțin în această perioadă. Și e vorba de... Bulgaria!

Aici trebuie să nuanțăm puțin lucrurile, pentru că aderarea țării vecine la moneda euro ar putea fi un factor cauzal, în sensul că adoptarea euro de către România ar trebui să devină și pentru noi un fel de proiect de țară în perioada următoare. Dar nici acest lucru nu este factorul cel mai important, din păcate, ci nivelul de trai al vecinilor bulgari. Cercetând tot felul de date economice, dintre care unele mai mult sau mai puțin ascunse (sau stufoase), am descoperit lucruri deloc îmbucurătoare.

Prin urmare, pentru a nu pierde „statutul” de penultima țară din UE, s-au luat „măsuri adecvate”, precum creșterea salariului minim (4050 lei brut), a pensiilor și a salariilor din zona bugetară, fără acoperire reală în economie, doar pentru a păstra aparențele și a evita un dezastru politic. Adevărul este că partidul aflat la putere, atunci când se va realiza „schimbul” de locuri, riscă să dispară de pe eșichierul politic…

Așadar, vorba „obrazul subțire cu cheltuială se ține” este perfect valabilă în acest caz, dar nu știu dacă a meritat cu adevărat. Pentru a exemplifica, putem compara atât salariul minim net din România și Bulgaria, cât și cel mediu. În ceea ce privește salariul minim, avem un net aproximativ egal – 510 euro vs. 485 euro (salariul minim brut pare mult mai mare la noi, dar și impozitul este mai mare). Pe de altă parte, prețurile la vecini sunt mai mici (coșul de bază, utilitățile, combustibilul), astfel că un angajat cu salariul minim din Bulgaria își permite chiar mai multe lucruri decât unul din România. La salariul mediu net, deși diferența este de aproximativ 200 de euro în favoarea noastră, tot acolo se ajunge. Inflația uriașă din ultimii doi ani a determinat creșterea prețurilor la produsele de bază cu 20 până la 45% la multe dintre acestea, în timp ce salariile au crescut mai puțin..

Mai mult decât atât, deși statul bulgar nu mai are în vedere creșterea pragului salariului minim în acest an, există efectul de „convergență accelerată”, care a fost observat în țările baltice după adoptarea euro. În statele baltice a existat o accelerare a creșterii salariilor peste media UE după adoptarea euro. În plus, investițiile străine directe vor crește pentru că s-a minimizat riscul valutar. Astfel, chiar dacă pragul minim legal pentru salariul minim va fi mai mare în România, vecinii bulgari vor urma o traiectorie ascendentă a economiei și a veniturilor, plasându-ne pe noi la coada clasamentului UE.

România are șanse mari să intre, din păcate, într-o spirală negativă, cu efecte clare asupra poziției sale față de Bulgaria. Toate măsurile luate în ultimii doi ani au venit cu un cost ridicat: inflația, deficitul bugetar și datoria publică au crescut semnificativ. Deși aceste măsuri populiste au „liniștit” pentru moment populația, au creat probleme serioase pe termen mediu și chiar lung.

Și pentru că acest an este pentru noi unul extrem de dificil din punct de vedere financiar (cei 55 de miliarde de euro, despre care am vorbit mai devreme), autoritățile vor să scoată la vânzare companii strategice precum Hidroelectrica, Romgaz, CEC Bank, Portul Constanța, Nuclearelectrica, Salrom (rezerve de 200 de miliarde de euro), Cuprumin (rezerve de 10 miliarde) și altele, plus desființarea unor companii mari care funcționează în pierdere de foarte mulți ani. Alternativa ar fi o presiune financiară și mai mare asupra populației (care ar fi insuportabilă) și care ar putea duce la tulburări sociale majore.

Și cum lucrurile nu ar fi îndeajuns de serioase acum, ne așteaptă o multitudine de alte șocuri care au, din păcate, un potențial de multiplicare:

• Impactul crizei din Golf – creșterea prețurilor la petrol, gaze, materii prime, cu impact dureros asupra prețurilor la produsele de bază.

• Criză politică majoră – ar putea amplifica enorm imaginea țării și criza economică.

• Criză socială – există un risc serios să apară tot felul de tulburări sociale.

• Tensiunile geopolitice și geoeconomice (tranziția dureroasă spre multipolaritate) – sunt din ce în ce mai serioase și cu impact direct și indirect asupra economiei românești.

• Declin major al vânzărilor din retail și scăderea pieței imobiliare – risc de corecție severă dacă UE intră în recesiune.

• Falimente, șomaj crescut și relocarea unor companii în străinătate (deja se întâmplă), fără perspective de revenire pentru mai mulți ani.

• Absorbția slabă a fondurilor europene – riscăm să pierdem chiar în acest an 10 miliarde de euro dacă apare o criză politică (care mocnește de câteva zile).

• Criza sistemului de pensii – în perioada 2027-2030 vor ieși la pensie „decrețeii” născuți după 1967, iar presiunea pe buget va fi imensă (de la 16 la aproape 20%).

• Prăbușirea ratingului de țară – risc crescut de „junk”.

• Risc mare de „exod al creierelor” și al specialiștilor valoroși rămași în țară.

• Creșterea, poate chiar generalizarea, sentimentului de lehamite, deznădejde și neîncredere a populației în autoritățile statului – risc mare de extremism politic și interferență externă negativă.

După cum se vede, perspectivele socio-economice nu sunt deloc îmbucurătoare pentru următorii 2 până la 4 ani, însă acest lucru trebuie să ne facă să privim lucrurile prin prisma cauză-efect. Și, precum fructul conține sămânța, tot astfel efectul conține cauza. Dacă se pierde oportunitatea de înțelegere a dinamicilor și fenomenelor profunde din spațiul socio-economic românesc în acești ani grei, tot efortul uriaș depus pentru ieșirea din criză se va duce pe apa sâmbetei, urmând să reluăm același ciclu… încă o dată.

În următoarea postare voi prezenta și perspectiva pozitivă din perioada post-criză (2030-2050), pentru că lucrurile vor fi dinamizate și de intervenții din „alte spații”. Dar, întâi, este nevoie de o formă de „curățenie generală”, iar criza actuală tocmai asta va trebui să determine.

(va urma)