România (2)
Pentru România, perioada 2030-2050 va fi marcată de transformări profunde, atât structurale, cât și fundamentale. Deși criza economică profundă din prezent va fi depășită (cu costuri semnificative, dar și cu învățăminte valoroase) nu vom putea evita schimbările majore care vor afecta întreaga planetă. Vom continua să cooperăm strâns cu Uniunea Europeană, deși multe dintre statele membre vor adopta inițial politici protecționiste.
Pe lângă provocările generale asociate acestei perioade (enumerate într-o postare anterioară), România se va confrunta și cu următoarele probleme majore:
1. Declinul demografic continuu. Această problemă reprezintă probabil cel mai grav risc pentru România, având implicații asupra tuturor celorlalte domenii. Conform scenariului mediu, populația României ar putea scădea de la aproximativ 19 milioane în prezent la 15 milioane în 2050. În plus, ne confruntăm cu un dezechilibru generațional alarmant. Deja în 2026, numărul persoanelor cu vârsta peste 65 de ani este cu 35% mai mare decât al copiilor sub 14 ani. Acest decalaj se va adânci treptat, punând o presiune enormă asupra sistemului de pensii și a celui de sănătate.
2. Educația. Fără o reformă structurală profundă a sistemului educațional, România nu va putea face față provocărilor perioadei 2030-2050. Sistemul actual este nu doar ineficient, ci și fundamental nepotrivit pentru cererile viitorului. Pe de o parte, există o inegalitate dură între mediul rural și cel urban: aproximativ 16% dintre copiii cu vârste între 6 și 14 ani nu sunt înscriși în sistemul educațional, iar la grupa de vârstă 15-19 ani, procentul crește la 32%. Aceste cifre sunt extrem de alarmante, deoarece în viitorul apropiat, cei care nu vor fi adaptați la dinamica socio-informațională vor fi condamnați să fluctueze între munci precare și asistență socială pe întreaga durată a vieții lor.
Prin urmare, reformarea structurală a sistemului de învățământ nu este doar o opțiune, ci o condiție esențială pentru supraviețuirea economică și socială a României în perioada 2030-2050. Fără această schimbare, declinul demografic se va accelera și mai mult, amplificând alte probleme sociale și economice.
3. Europa cu mai multe viteze. Uniunea Europeană nu se va dezintegra – Marea Britanie deja simte costurile Brexit-ului pe pielea sa – dar se va transforma într-o structură mult mai flexibilă, fragmentată și mai puțin uniformă decât este astăzi. Este foarte probabil că vor exista două, poate chiar trei „viteze” de integrare europeană. Va fi ”nucleul dur” (primul Schengen), care va continua să fie motorul principal al UE, apoi grupul est-european, cu state (ca România) care vor naviga între cerințele nucleului central și realitățile regionale. Va mai fi și un al treilea grup, care ar putea include țări precum Moldova, Ucraina, Serbia, Albania, Muntenegru, Georgia, care vor aspira la integrare, dar vor fi constrânse să facă față unor provocări semnificative în următorii 5-10 ani: crize economice, energetice, demografice, imigraționiste și identitare.
România va resimți aceste schimbări la fel de acut ca orice altă țară din regiune. Vor apărea atât riscuri majore, cât și oportunități semnificative, iar modul în care vom gestiona această tranziție va determina poziția noastră în noua Europă.
4. Revoluția inteligenței artificiale (AI). Impactul inteligenței artificiale va fi, fără echivoc, mult mai profund decât al tuturor celorlalte revoluții industriale din istorie. Pentru a înțelege amploarea acestui fenomen, putem să privim în istorie. La prima revoluție industrială (anii 1800), forța fizică a fost înlocuită de forța aburului, ceea ce a dus la urbanizarea masivă și la nașterea clasei muncitoare. La a doua revoluție industrială (anii 1900), electricitatea și descoperirile științifice au permis producția de masă, apariția corporațiilor și explozia consumismului. La a treia revoluție industrială (tehnologia informației), au apărut computerele accesibile tuturor, internetul, serviciile diverse și globalizarea.
Revoluția AI marchează începutul unei noi ere care va transforma societatea din temelii. Totuși, vine cu o provocare uriașă: spre deosebire de revoluțiile anterioare, care au creat multe milioane de locuri de muncă, revoluția AI va duce la o reducere drastică a acestora, așa cum le cunoaștem acum. Practic, nu va exista domeniu în care AI să nu fie implicat. Cu toate acestea, vor apărea numeroase locuri de muncă hibride, în care AI va funcționa ca o unealtă complementară pentru meserii existente.
Situația se va schimba fundamental odată cu apariția AGI (Artificial General Intelligence) – inteligența artificială capabilă să înlocuiască (și să depășească) omul în orice activitate intelectuală. AGI va fi o entitate cognitivă fundamental diferită, capabilă să execute sarcini mult mai rapid, mai precis și fără erori directe.
România are potențialul uman necesar pentru a se adapta la această nouă paradigmă socio-informațională. Problema majoră constă în procentul ridicat al persoanelor care riscă să rămână inadaptați, precum și în numărul celor care, deși se vor adapta, vor alege să părăsească țara în căutarea oportunităților mai bune din străinătate.
5. Dinamica geopolitică. Dinamica geopolitică reprezintă una dintre cele mai mari provocări ale omenirii, iar perioada 2030-2050 va fi decisivă în stabilirea direcției pe care o va urma lumea. În acest context, se conturează două scenarii principale, ambele având un potențial egal de manifestare.
Primul scenariu este cel al unui război rece multipolar. Acesta va fi între două blocuri majore: China (împreună cu ASEAN, Rusia și alți aliați și cel condus de SUA (împreună cu unii aliații tradiționali). În acest context, Uniunea Europeană ar putea adopta poziții diferite. Fie o abordare ambiguă și pragmatică, dacă UE rămâne unitară și puternică, fie o alianță fermă cu SUA, dacă UE este slăbită sau fragmentată.
Rolul altor regiuni, cum ar fi India, Africa sau America de Sud, va fi crucial în determinarea echilibrului global. Lumi separate vor apărea, cu tehnologii de vârf decuplate în proporție de peste 70%: internet, cipuri performante, 6G, energie, AI, armament etc. Această separare va declanșa o cursă a înarmărilor fără precedent, bazată pe inovații precum drone, roboți și tehnică aero-spațială.
Pe termen scurt (până în 2035), acest scenariu va avea consecințe grave asupra economiei globale. Vom avea pierderi economice masive în ambele blocuri, scăderea nivelului de trai, creșteri semnificative ale prețurilor, restricții severe, precum și limitarea unor drepturi individuale în ambele blocuri.
Cea mai mare amenințare va veni din conflictele proxy la granițele celor două blocuri. SUA vor încerca să-și mențină hegemonia prin forță militară, promovând o „dinamică a haosului controlat” și incertitudine strategică.
În acest scenariu, România s-ar transforma într-un pivot geopolitic tensionat, cu o economie sub presiune constantă. Situată la intersecția dintre sfera occidentală și cea eurasiatică, România ar fi expusă unui război hibrid cronic. Marea Neagră ar putea deveni un teatru de operațiuni proxy, iar Moldova ar putea fi direct implicată în conflict. Nu ar fi neapărat vorba de tancuri la graniță, ci de un asediu permanent: atacuri cibernetice constante, rețele energetice vulnerabile, trafic de arme, migranți, interferențe majore (în politică, economie și finanțe).
Securitatea NATO nu ar mai fi garantată în mod absolut, iar România ar trebui să investească în autosuficiență militară. Acest lucru ar implica dezvoltarea unei industrii naționale de apărare (rachete, drone, tehnică de luptă), pentru a nu depinde exclusiv de SUA, care ar putea retrage sprijinul în caz de criză (ca în exemplul conflictului cu Iranul, când SUA au luat interceptori din state aliate pentru a proteja Israelul).
Deși acest scenariu ar stimula industria de apărare și ar revitaliza sectoare economice, ar duce la un recul pe termen lung: migrație accelerată, polarizare socială extremă și un clivaj profund între cei care reușesc (puțini) și cei care abia supraviețuiesc (mulți).
Al doilea scenariu este cooperarea multipolară. Acest scenariu necesită o gândire pragmatică, constructivă și maturitate politică. Acest scenariu ar putea duce la apariția unor instituții noi, capabile să medieze între interesele divergente ale diferitelor blocuri și să promoveze colaborarea globală.
În acest al doilea scenariu, lumea va fi organizată în jurul unor poli de putere recunoscuți, fiecare administrându-și zona de influență, dar respectând reguli comune de comerț, investiții și tehnologie. Polii principali ar include SUA, China, Uniunea Europeană (UE), India, ASEAN (+ Japonia + Coreea de Sud), Uniunea Africană, Mercosur extins (America Latină). La aceștia se vor adăuga state care vor opta pentru „neutralitate strategică”, cum ar fi Rusia și alte țări bogate în resurse energetice, care vor juca la mai multe ”capete” geopolitice simultan.
Această configurație globală va reprezenta o formă de „Globalizare 2.0”, în care decuplarea completă nu mai este o opțiune realistă. În schimb, accentul se va muta pe reducerea riscurilor și crearea unor lanțuri de aprovizionare mai scurte și mai reziliente. Comerțul internațional va continua să prospere, dar sub egida unor standarde comune – de mediu, de muncă, de securitate cibernetică etc.
Polii de putere vor concura economic și tehnologic, dar în cadrul unui sistem de reguli acceptat de toți actorii (similar Organizației Mondiale a Comerțului, dar mult mai robust). Succesul nu va mai depinde de capacitatea de a impune sancțiuni dureroase, ci de abilitatea de a inova și de a oferi soluții durabile.
Un aspect semnificativ al acestui scenariu este că regiuni precum Africa și America Latină nu vor mai fi tratate ca niște „curți din spate” ale SUA sau Chinei. Acestea vor deveni poli autonomi, cu propriile interese și strategii, contribuind la un echilibru global mai sănătos. Totuși, provocarea majoră a acestui scenariu constă în necesitatea unui nivel ridicat de încredere între actorii globali și a unui leadership stabil.
În acest al doilea scenariu, România nu ar mai fi un simplu stat tampon („scut expus continuu” între blocuri), ci ar deveni o punte strategică și un hub regional. Rolul său ar crește semnificativ în următoarele domenii:
- Infrastructură de transport: Integrarea pe toate planurile (feroviar, rutier, aerian, maritim).
- Energie: Gaze naturale, energie verde și rețele de distribuție eficiente.
- Comerț: Poziția geografică a României ar facilita fluxurile comerciale între Europa, Asia și Orientul Mijlociu.
- Tehnologie: Dezvoltarea unor centre regionale de inovare și cercetare.
Așadar, România e la o răscruce: între a fi un „capăt de drum” și a deveni „o mare intersecție”. Beneficiile acestui scenariu sunt evidente și ușor de înțeles: prosperitate economică, stabilitate politică și o poziție de respect pe scena globală.
Totuși, provocarea principală nu vine doar din exterior, ci și din interior. Schimbarea în România depinde nu doar de dinamica geopolitică dictată de marile puteri, ci și de existența unei clase politice curajoase, pragmatică și, mai presus de toate, integre. Lipsa unei viziuni clare și a unei coloane vertebrale politice solide ar putea transforma această oportunitate într-o pierdere majoră.
Chiar dacă primul scenariu (războiul rece multipolar) ar domina inițial (în special până în 2040), cooperarea multipolară va deveni inevitabilă pe termen lung. După ani de tulburări, crize diverse și conflicte, lumea va înțelege că doar colaborarea este singura cale spre stabilitate și progres. Acest proces va fi accelerat și de contribuții din alte sfere...
***
Voi încheia această incursiune în dinamica geopolitică. Este o zonă fascinantă, dar și foarte ”energofagă” din toate punctele de vedere. Incursiunea necesită interacțiunea cu o ”mare” de energii de frecvență joasă (dualitate brută), iar acesta nu este scopul meu. Rămân la convingerea că schimbarea reală în aceste vremuri tulburi vine de la bază, de la nivelul omului simplu.
Marele portal divin, care a început să se manifeste tot mai puternic de la sfârșitul anului trecut, a străpuns primele ”bariere” planetare, iar Lumina sa a fost ”ancorată” deja în structurile energetice planetare, precum și în structurile controlate de ”veghetorii planetari” și cei regionali. Toate structurile planetare cu rol de impuls evolutiv al umanității vor lucra de acum înainte la noi niveluri. De asemenea, toți centrii spirituali ai lumii sunt acum conectați la Sursa divină, operând cu cele mai înalte vibrații pe care le poate suporta omul. Va începe o dinamică pe care nimeni nu o va mai putea opri, nici măcar încetini. Fără această ”Grație divină”, dinamica generală a lumii ar fi intrat într-o agonie prelungită a dualității primare, barbare, pentru aproape tot secolul 21. Ne-am fi ”revenit” abia în a doua parte a secolului, după abrutizare, epuizare... și multă suferință.
Odată cu această deschidere și ancorare a Luminii, toate vortexurile planetare au intrat într-o altă vibrație, la fel și centrii atractori specifici. De mai multe săptămâni am simțit că ceva special s-a întâmplat cu centrii din zona carpatică. Îi simt altfel: emit cu o altă putere și la o vibrație mai înaltă. Rarăul, Ceahlăul, Bucegiul și mai ales Retezatul s-au ”reaprins”, la fel ca și celelalte din Grecia (Olimp), Bosnia (piramida din Visoko), Ungaria (”cubul energetic” la nord de Budapesta), Ucraina (Hoverla). Și nu vorbim doar de vortexul din zona noastră... ci de toate, din întreaga lume.
În urmă cu câteva zile, jucându-mă cu ”camera de energizare” a unui cristal, am avut parte de o vizită surpriză. Era... Ral, ghidul care (alături de Ramo) m-a ajutat în trecut să accesez mai multe informații din Atlantida. Cum ieșirile în astral nu sunt cea mai bună opțiune în ultimii ani (interferențele sunt foarte mari), a fost incredibil sentimentul de a-l revedea/resimți. De altfel, ceva din mine știa/simțea că, după retragerea lui Oryen, urma să fiu contactat... Deși a fost o proiecție (clară) a sa, am remarcat aceeași privire și același zâmbet. Ral mi-a transmis scurt: ”E timpul pentru o nouă etapă...”
(va urma)
1 - Salutăm Prezența lui Ral și ii mulțumim pentru toate cele pe care ni le va dărui!!!
RăspundețiȘtergereMulțumim pentru prezentarea "hărții " lumii de azi! Dar, observațiile se tot vehiculează, însă SOLUTIILE sunt cele care lipsesc!
Cele doua scenarii nu sunt ceva nou, ci sunt aceleași alternative care se tot rulează de mai bine de un mileniu, la alta scară,/adaptate la vremuri.
Despre natalitatea scăzută în tara noastră, aproape ca îmi vine să zic: "foarte bine!"! De ce? Oamenii trebuie sa înțeleagă că generațiile viitoare vor fi de calitate, dacă concepția ar fi un act sacru în interiorul iubirii și nu sex la-ntamplare, la băutură și droguri, din curiozitate, din viol, din interes sau alte astfel de cauze. La ce bun sa dam naștere unor generații care nu se adaptează în acest spatiu și din părinți care habar n-au ce fac!? Nu e cazul! Ar fi de dorit sa se nască copii mai putini, dar apți! Așadar, sa nu forță nimic, dacă lemnul din care vrem sa punem stâlpi la casa e putred( mai bine mai locuim.in peșteră!).
România nu merge bine, fiindcă e condusă de ASISTAȚII SOCIALI, care aleg hoți cu care sa împartă prada, la conducerea statului. Uite, ne-a dat Doamne niște oameni destoinici care sa reformeze statul și noi stam la taclale în loc sa demonstram ca vrem reforma, aparandu-i pe acești oameni ca să poată duce procesul la capăt.
În rest, de bun augur infuzia de energie activă!
În ceea ce privește setul de centre energetice active din tara noastră, am primit o cheie de acces la aceasta structură și doar câteva indicii, dar sunt în așteptarea altor instrucțiuni.
Mulțumim, Dănuțule, ca ESTI AICI, cu noi!
P.s. Poate ne spui pe unde mai găsim "Legile lui Zamolxe" în format pe hârtie (fiindcă asta e o carte de ținut pe noptieră)!
Dacă trăiam în Nigeria te credeam dar ce zici tu nu se aplică nici la țigani. Ești foarte idealist, pragmatic deloc.
ȘtergereCe lucru extrem de „pragmatic” poate să facă omul de rând? Dacă nici idealism nu avem, atunci ce ne rămâne? Cinismul și sarcasmul nu sunt atribute înalt spirituale.
ȘtergerePăi dacă ești de acord domnule Mar că copii deja născuți mai bine nu existau atunci și comentariile ăstea poate era mai bine să nu fie. :)))
ȘtergereZi și mie după ce s-au întâmplat deja ce mai poți face? Facem un război să îi exterminăm ca în Ucraina pentru că au ieșit copii la băutură?!? Că așa dă concluzia ta înalt spirituală. Adică deja au încercat asta la COVID-19, nu e deajuns? În ciuda observației tale copiii făcuți la băutură vor tot veni în toate țările în afară de musulmani. Deci să preferăm o rasă anume doar sau să fie toți pocăiți? De-aia ești idealist pentru că ai prejudecăți.
Toată stima!
Nu știam exact la ce te referi, dar comentariul de mai sus nu sugerează deloc exterminarea copiilor sau oamenilor deja existenți... Pur și simplu spune că decât să faci un copil și să-ți bați joc de el, mai bine nu-l faci deloc, lucru cu care sunt întru totul de acord, de aceea nici eu nu am copii, nu aș avea bani să le ofer o viață decentă și nu am nici propria casă. Dacă ești pe acest blog, presupun că ești conștient că spiritele au o existență anterioară nașterii ca oameni, așa că nu are sens ideea de a face copii doar de dragul de a aduce „în existență” oameni noi, pe principiul că viața e de preț chiar dacă e dureroasă, înmulțirea oamenilor în condiții inadecvate este doar o propagare a suferinței.
ȘtergereAm înțeles recent mai profund că nu este bine să judeci, sigur, asta nu înseamnă că brusc nu mai judec pe nimeni sau că sunt complet lipsit de prejudecăți sau că am atins iluminarea, dar nu consider că am arătat prejudecăți aici, mi-este milă (nu la modul sarcastic sau ironic) de oamenii și copiii care nu au avut parte de condiții decente de viață și cred că trebuie ajutați, deși nu am o poziție care-mi permite să fac mare lucru pentru ei.
1/
RăspundețiȘtergereRomânia devine intersecție nu pentru că e la răscruce de drumuri, ci pentru că alege să construiască drumuri noi. Rămâne fundătură dacă așteaptă ca drumurile să fie construite de alții și să-i lase și pe ea să treacă. Iar drumul cel mai greu, cel mai nevăzut și totodată cel mai hotărâtor nu e cel de fier sau de asfalt, ci cel pe care îl deschizi în mintea fiecărui copil care intră într-o sală de clasă. Educația nu e un serviciu public ca oricare altul, nu e un simplu obiectiv de îndeplinit pe hârtie și nici măcar un drept care garantează automat un viitor. Ea e, în esență, capacitatea unei națiuni de a-și imagina propria existență dincolo de condiția prezentului, de a transforma potențialul uman în forță activă care modelează realitatea. Fără această transformare, toate gazele din Marea Neagră, toate coridoarele paneuropene și toate centrele de inovare rămân doar proiecte abandonate pe hârtia unor funcționari optimiști.
Realitatea pe care o trăim acum nu e încurajatoare. Vedem cum aproape o treime dintre tinerii cu vârste între cincisprezece și nouăsprezece ani sunt în afara oricărui sistem educațional funcțional, iar în mediul rural situația devine o fractură socială care se adâncește pe zi ce trece. Acești tineri nu sunt doar niște cifre într-un raport statistic, ei sunt viitorul pe care îl vom întâlni în față peste douăzeci de ani, când forța de muncă va fi redusă drastic și când inteligența artificială generală va fi deja o prezență obișnuită în fiecare birou, fabrică sau instituție. Dacă astăzi un copil nu învață să gândească critic, să navigheze în informație, să construiască și nu doar să consume, atunci ceea ce va găsi mâine nu va fi o piață a muncii primitoare, ci un zid. AGI nu va avea nevoie de brațe care execută, ci de minți care direcționează, de creatori care dau sens, de arhitecți care proiectează sisteme. Iar cei lăsați în urmă de educația de azi nu vor fi doar șomeri, vor fi spectatori la propria irelevanță, condamnați să fluctueze între munci precare și asistență socială fără a putea vreodată să spună că drumul pe care merge societatea e și al lor.
Sistemul actual pare construit pentru o lume care nu mai există, pentru o economie industrială care cerea mase de executanți standardizați, nu pentru o civilizație a cunoașterii în care valoarea stă în adaptabilitate, creativitate și integrare interdisciplinară. Inegalitatea cruntă dintre sat și oraș nu e doar o problemă de resurse, e o problemă de viziune. Când un copil de la țară nu are acces la laboratoare, la mentorat, la tehnologie și la un curriculum care să îl conecteze cu realitățile globale, noi nu doar că îi furăm lui viitorul, ci furăm întregii țări o parte din resursa umană care ar putea construi acele drumuri noi despre care vorbim. Fiecare minte lăsată neprovocată e o intersecție care nu se va deschide niciodată, un drum care rămâne la stadiul de potecă neumblată.
2/
RăspundețiȘtergereReforma educațională nu înseamnă simpla schimbare a manualelor sau adăugarea unor ore de informatică într-un orar deja supraîncărcat. Ea presupune o reconfigurare profundă a modului în care privim copilul, profesorul și școala. Profesorul nu mai trebuie să fie doar transmițător de informație, ci ghid al gândirii, facilitator al curiozității, model al integrității intelectuale. Școala nu mai trebuie să fie o clădire în care se adună copii pentru a primi cunoștințe, ci un organism viu conectat la comunitate, la industrie, la cercetare și la nevoile reale ale societății. Iar copilul nu trebuie să fie doar recipient, ci constructor activ al propriei educații, învățând nu doar ce să gândească, ci cum să gândească. Această schimbare nu e ușoară și nu e rapidă, dar e singura care poate muta România din periferia așteptării în centrul acțiunii.
Când vorbim despre România ca intersecție geopolitică, ca hub energetic, ca punte între Est și Vest, trebuie să înțelegem că toate aceste roluri necesită oameni capabili să le joace. Nu poți fi nod de inovare fără ingineri care să viseze sisteme, nu poți fi hub energetic fără specialiști care să înțeleagă nu doar tehnologia, ci și geopolitica resurselor, nu poți fi punte comercială fără antreprenori care să negocieze, să riște și să construiască relații. Toți acești oameni nu cad din cer, ei sunt educați, formați, provocați și susținuți de un sistem care recunoaște că investiția în mintea umană e singura care nu se depreciază, singura care nu poate fi sancționată, singura care rămâne când toate celelalte avantaje geografice sau naturale devin relative.
Așadar, construirea drumurilor noi începe în sala de clasă, în laboratorul școlii dintr-un sat uitat, în mintea unui adolescent care descoperă pentru prima dată că poate schimba lumea prin ceea ce învață. Dacă România va avea curajul să reformeze educația nu doar ca pe o politică publică, ci ca pe un proiect de existență națională, atunci capătul de drum de astăzi va deveni mâine o intersecție prin care trec nu doar mărfurile și energia, ci și ideile, oportunitățile și viitorul. Dacă nu, vom rămâne cu drumurile celorlalți, privind cum trec pe lângă noi, și ne vom întreba de ce, deși stăm la răscruce, tot nu ajungem nicăieri.
Profețiile din Himalaya pentru România. Anul acesta va fi decisiv, vom merge pe linia temporală pozitivă, spirituală, sau pe cea negativă care va duce la dispariția poporului român:
RăspundețiȘtergerehttps://youtu.be/f5s2NVzPwZA?is=EIxk--o2xx6V3gkc
Nu puneți botul, acolo e o păcăleală politică plus AI, manipulată de niște falși yoghini
ȘtergereScuze pentru comentariile care par interminabile, dar cred că am avut lucruri interesante de spus, pe care ar fi bine să le cunoască mai mulți oameni.
RăspundețiȘtergereDespre educație aș avea multe de spus. Așa cum este acum, educația este o formă de tortură, mai ales facultatea, am crezut cu naivitate că facultatea mă va pregăti pentru meseria pe care intenționam să o practic, dar, în mare, facultatea înseamnă niște profesori care dictează din niște cărți, iar apoi, la examen, ți se cere să memorezi întreaga carte (sau chestiile mai principale, gen jumătate de carte)... 6 cărți/semestru timp de 4 ani, chestii destul de abstracte, fără mare legătură cu viața reală și multe dintre ele inutile în practica ulterioară, sănătatea mi-a fost distrusă ireparabil de acest sistem de „educație”. Unele lucruri poate că sunt interesante ca fapt divers, dar să trebuiască să le memorezi cuvânt cu cuvânt e o prostie, oricum le vei uita repede dacă nu le aplici, mai important este să știi ceea ce trebuie să știi, adică să ai o vedere de ansamblu și să știi care sunt lucrurile importante și unde le găsești.
Decât să începi cu teorii abstracte, un sistem mai bun ar fi întâi să te confrunți cu probleme practice, astfel vei avea multe întrebări și apoi când vei studia teoria vei afla răspunsul la aceste întrebări și îți va fi ușor să înțelegi și să ții minte, pentru că jumătate din cunoaștere înseamnă să-ți pui întrebările potrivite, astfel teoria se va transforma în cunoștințe practice și în înțelegere profundă, nu chestii abstracte pe care să le uiți la două zile după examen. Mult mai evoluat ar fi un sistem bazat pe unul sau mai mulți învățători/maeștri, care să aibă o abordare foarte personală cu studenții și o relație strânsă, să își dea seama de potențialul și starea curentă a fiecărui student și să își ajusteze lecțiile în concordanță, și să acorde un timp variabil fiecărui student în funcție de ritmul său de progres, nu să treacă mai departe când puțini studenți sau nici unul nu înțeleg încă lecțiile respective.
Recent am avut fantezia de a mă face profesor de gimnaziu, mă gândeam că aș avea multe de oferit copiilor și principii educaționale cu mult superioare celor utilizate în mod curent, la ceva simplu precum geografie sau chimie m-am gândit (limbile străine și matematica ar fi ceva mai pretențioase, să zicem), am căutat să mă și informez pe internet, ei bine, răspunsul cel mai simplu, succint și complet la întrebarea „cum poți să devii profesor de gimnaziu?” este „nu poți să devii profesor de gimnaziu”. Se pare că îți trebuie facultate pe materia respectivă (eu am făcut dreptul) și modulul pedagogic, apoi să dai examen, dar chiar dacă iei notă maximă la examen, nu poți să preiei un post ocupat deja de un profesor care poate că a luat 2 sau 1 la examen, însă cine are pila potrivită se poate angaja ca suplinitor, fără să știe mai nimic și să se titularizeze ulterior, cu puțin „ajutor”.
...
RăspundețiȘtergerePentru mine, să învăț o carte de gimnaziu pe dinafară mi-ar lua probabil o după-amiază, este absurdă cerința să ai facultate, evaluarea la examen ar dovedi faptul că aș cunoaște materia de predat mult mai bine decât mulți cu facultate pe domeniu, iar necesitatea de cursuri pedagogice mi se pare dubioasă, având în vedere stilul „pedagogic” al multor profesori, aroganți, sarcastici, sadici, țipă la copii, îi înjosesc, nu-mi plăceau deloc aceste lucruri, chiar dacă de obicei nu-mi erau adresate mie. Eu aș avea cu totul alt stil, în primul rând aș pune în vedere imaginea de ansamblu de la început, le-aș explica copiilor că nu sunt obligați să învețe dacă nu vor, la urma urmei, majoritatea lucrurilor învățate la școală sunt inutile în viața reală (oricum poți să găsești pe internet chestiile de cultură generală; lucrurile cu adevărat utile la școală, dacă sunt predate corespunzător, sunt limbile străine și, deși în practică este improbabil să te mai lovești chiar și de ecuația de gradul doi, matematica este foarte importantă pentru dezvoltarea gândirii și este foarte greu de învățat pe cont propriu, fără un bun profesor; matematica nu minte niciodată), evaluarea la mine s-ar baza doar pe teste anunțate cu mult timp înainte, cu subiecte clar definite, la care aș acorda exact notele corespunzătoare, fără supărare pentru cine nu ia note bune, fără teme obligatorii; nu sunt de acord nici să îi menajez pe cei care nu se străduiesc, asta ar nega strădania celor care depun efort, a fost ciudat să constat în viață că multe persoane paralele cu cunoașterea o duc mult mai bine decât cei care s-au străduit sincer.
La ore în sine aș discuta numai cu cei interesați, pe măsura interesului lor, restul ar fi liberi să facă ce doresc, dar presupun că ar trebui să iau oarece măsuri față de cei mai teribiliști care nu ar menține un nivel de zgomot rezonabil, pe aceștia ar trebui să-i dau afară de la oră sau să le scad nota la purtare. Față de violență aș avea toleranță zero, majoritatea profesorilor erau cât se poate de indiferenți față de astfel de probleme, era pentru ei doar o neplăcere pe care voiau să o treacă cu vederea cât mai repede, copiii agresați nu aveau la cine să apeleze, nu îi apăra nimeni, iar agresorii nu pățeau nimic, așa ceva este inacceptabil dacă vrem să trăim într-o lume civilizată. Alt lucru inacceptabil este că, din câte îmi dau seama, majoritatea liceenilor fumează și destui școlari, deși ar trebui să fie binecunoscut în ziua de azi că fumatul dăunează grav sănătății și provoacă dependență, totuși vânzătorii nu țin cont, nu cer carte de identitate cumpărătorilor de țigări.
Altă chestiune gravă, am remarcat vitejia polițiștilor cu bătrânii în plandemie când nu reușeau să ajungă în casă la ora stabilită în mod abuziv, dar traficul de droguri în școli și traficul de persoane este cât se poate de tolerat și probabil favorizat de autorități. Și justiția este jenantă la noi, cu atâtea cazuri care se „rezolvă” prin prescripție, sau atunci când s-a constatat că completul de judecători a fost ilegal constituit și s-au anulat hotărârile judecătorești pe mai mulți ani din cauza acestui viciu de procedură... Eu personal am asistat la o judecătoare care trebuia să aleagă un expert prin tragere la sorți, a picat o persoană și judecătoarea a zis „e bătrân acesta, vă recomand eu pe altcineva mai bun”. Nu îmi place să mă laud, dar eu am absolvit ca șef de promoție dreptul, în ciuda problemei de sănătate pe care am avut-o din anul patru, nu am practicat niciodată în domeniu și nu mă consider vreo mare șmecherie, dar, pentru oricine are vreo tangență cu dreptul, au fost halucinante deciziile curții constituționale (care e presupusă a fi elita dreptului românesc) de a anula alegerile fără nici o bază legală, articol de lege sau dovadă, sau de a interzice candidatura unei persoane motivând prin argumente de genul „se știe că...”, nu știu conform cărei definiții România mai poate fi considerată democrație.
...3/3
RăspundețiȘtergereMai vreau să spun că pentru progresul societății ar fi important ca guvernul să pună la dispoziția cetățenilor informații clare și ample despre piața muncii și nu numai, pentru ca oamenii să știe ce se cere, tinerii să se orienteze către meserii cu aplicabilitate practică, să se știe care e concurența în domeniu, antreprenorii să știe ce fel de angajați pot obține etc.
N-am putut să nu chicotesc puțin la ideea că România ar putea deveni în viitorul apropiat (sau depărtat.. sau vreodată) hub regional în ceea ce privește infrastructura de transport (cel puțin pe partea feroviară, până să ajungem la chestii gen tgv sau maglev, ar fi bine dacă s-ar depăși viteza de bicicletă) sau că ar putea avea politicieni integri, curajoși și pragmatici.
Aștept cu mare interes și recunoștință lucrurile pe care Ral ni le va transmite, sper că mai vesele.
UE nu este condusa de europeni"
RăspundețiȘtergereUE are nevoie de o curățenie sa reintre cu adevărat in făgașul european. Moment UE nu e UE.
Exemplu..https://www.google.com/amp/s/www.secundatv.ro/picatura-chinezeasca/episodul-2-bresa-de-securitate-nationala-prin-buletinul-electronic-cei-gratie-echelon-ul-lui-macron-268391.html/amp/
nu, nu imi place barfa, nu obisnuesc, nu discut de fel despre cineva cu altcineva si sub nici o forma daca persoana nu este de fata. si daca nu este de fata si totuși spun ceva e întotdeauna numai de bine. am reguli foarte stricte. asta ca sa stați calmi.
RăspundețiȘtergerenumai bine va doresc!